Răpusă de o severă afecțiune a inimii – inimă în care a încăput, de-a lungul anilor, tot omul bolnav și suferind –, doamna Galina a înălțat odată cu ea, la cer, în sufletul ei dostoievskian, și freamătul durerii pacienților pe care îi numea „prietenii mei cei mai buni”.
Dacă avea de ales pe cine să ajute, fără îndoială îl alegea pe cel mai bolnav, căruia îi dăruia, cu pasiune și înflăcărare, toată dragostea și inima ei. A iubit, „la nebunie”, bolnavii și i-a slujit ca pe Însuși Hristos.
Bolnavul este prietenul meu cel mai bun”, ne mărturisea adesea. „Medicina este o slujire laică, dar e tot slujire. Și așa cum un preot slujește până îl țin picioarele, și eu, dacă am posibilitatea, trebuie să o fac. În închisoare am descoperit ce extraordinar este să stea omul și să-i vezi partea nevăzută, partea care este în el și care nu se vede! De aceea am ales psihiatria. Eu iubesc bolnavii. De exemplu, pe cineva pe care nu pot să-l sufăr, în momentul în care se îmbolnăvește, îl iubesc. Bolnavul este prietenul meu.
În urmă cu două luni, doamna Galina a petrecut câteva zile în Mănăstirea Paltin, așa cum făcea adeseori. Era pe punctul de a îmbrăca haina monahală și parcă nu voia să se mai despartă de mănăstirea Părintelui Justin, de munții Neamțului, așa cum îi numea ea. Era fericită, învăluită de bucuria harului lăuntric, iar chipul ei iradia lumină – lumină pe care ne-a împărtășit-o și nouă, maicilor și călugărilor din cele două mănăstiri de la Petru Vodă.
„Într-adevăr”, spunea, toată țara noastră este plină de mănăstiri. Iar munții noștri sunt, de asemenea, plini de pustnici. Și mi-am dat seama că, așa cum pe vremea când au intrat comuniștii s-a ridicat o armată în munți, care s-a luptat cu arma în mână ca să-i alunge, acum avem o altă armată în munți, o armată spirituală, care va salva nu numai țara asta, ci și lumea! Apropo, în ce sper? Sper în această armată a salvării.
Dar desfătarea duhovnicească petrecută la mănăstire a fost curmată brusc de un apel telefonic: un bolnav avea nevoie de ajutor. Și a plecat. A plecat să-i ajute pe bolnavi, atâta timp cât au ținut-o picioarele și inima.
Chiar dacă nu a îmbrăcat haina monahală, pentru obștea de la Paltin a fost un model evanghelic, care a îmbrăcat însăși haina Mântuitorului Iisus Hristos – Cel ascuns în inimile celor bolnavi, Cel înveșmântat în dragostea de oameni/
Dumnezeu să o ierte și să o așeze cu drepții întru Împărăția Sa, alături de distinsul și harismaticul ei tată, Părintele Boris Răduleanu, de buna ei verișoară, Maica Mina Mămăligă, și de toți sfinții acestui pământ românesc, pentru care mult a pătimit!
Înmormântarea va avea loc miercuri, la Mănăstirea Cernica, acolo unde este îngropat și tatăl ei.
Veșnică să-i fie pomenirea!
